One Love 2014 – Voineasa (Valcea)

Una dintre cele mai frumoase experiente din aceasta vara s-a numit One Love Gathering. Deja pentru mine era a 5 editie asa ca ma simteam ca acasa iar o mare parte din organizatori imi sunt deja ca o familie chiar daca cu o parte din ei ma vad o data pe an.

Gazda primitoare ne-a fost si de aceasta data statiunea Voineasa, un adevarat colt de rai. Lacul Vidra cu apa sa albastra, limpede dar si rece ca si cutitul e intradevar un paradis.

Am avut parte de 5 nopti din care cel putin 3 cu cer senin si cerul plin de stele, iar odata cu muzica reggae si dub din fundal, totul parea rupt dintr-o poveste pe care o traiam si ne-am fii dorit enorm sa nu se mai termine niciodata.

La One Love am facut de toate  si voi enumera doar cateva dintre activitati :

– am fost ajutor la Bucataria ”Papa Roots” si am ajutat la crearea unor bunatati facute la ceau, de te lingeai pe degete,

– m-am dat cu canoe-le pe Lacul Vidra impreunca cu Catalin si chiar cand am ajuns la mal s-a pus un vant naprasnic care daca eram in larg ne-ar fii dat multe batai de cap,

– am urcat impreuna cu Tibi, Grasu si Martin, un danez cat un urs, foarte bun fotograf pe unul dintre hotelurile ce era inca in constructie, peiajul de sus iti taia intradevar rasuflarea si te simteai aproape ca in Zion  🙂

– am pus muzica intr-o dupa masa  si mai apoi intr-o frumoasa dimineata inercand sa aduc cheful de viata si zambetul pe buze, celor prezenti la aceasta sarbatoare ,

– am construit o casuta a piticilor impreuna cu o fetita foarte simpatica,

– am dansat pana la epuizare si am trait fiecare clipa la intensitate maxima.

Martin J. Craggs

Martin J. Craggs

 

Revederea cu oamenii dragi  din Deva, Timisoara, Bucuresti, Iasi, Cluj  etc mi-a facut sufletul sa vibreze de bucurie  si prieteniile legate cu oameni noi ce i-am cunoscut acolo mi-au dat speranta pentru un viitor mai luminos pentru fiecare dintre noi. Printre toti acesti oameni frumosi cu zambetul pe buze si inima deschisa au fost si multi straini, la One Love puteai auzi franceza, engleza, germana sau maghiara care au venit si ei la fel de pozitivi si pusi pe petrecere. Vibe-ul acesta international ne-a prins chiar bine tuturor. 🙂

Una dintre cele mai frumoase intalniri a fost cu o fata ce ajunsese prima data la acest festival si era fermecata de-a dreptul de tot ce era in jur, sper sa mai am ocazia sa o revad curand!

One Love a fost si raiul cateilor caci acestia chiar s-au simtit in lumea lor.

Mare sus pentru organizatori, pentru selectori care au ajutat la mentinerea vibe-ului si pentru toate suflete frumoase prezente la aceasta reuniune, se stiu ei singuri, nu mai este nevoie sa dau nume 🙂

E frumos sa vezi ca in fiecare an, aceast One Love creste frumos, de la sine practic si toti mai multisimt aceasta chemare, mai ales ca nu percepe nici un fel de intrare. 🙂

Neon

Neon

Ma opresc aici deoarece trebuie sa o iau spre Teliu – Brasov mai exact! 🙂 Mai multe poze puteti vedea aici .

Sa ne auzim sanatosi si aveti grija de voi! Bless!

 

Categories: Uncategorized | Leave a comment

Cinciş – Hunedoara

Wekendul trecut am fost plecat din nou nu foarte departe de casă de această dată, doar pînă în judeţul vecin Hunedoara . După Electric Castle nu mai prea mai am stare aşa că  wekend de wekend o cam iau la pas…e una dintre cele mai tumultoase veri trăite, din ultimii ani.

Drumul a fost lejer de această dată, ocazie pînă aproape de Deva apoi înapoi spre Simeria (din cauza drumurilor la care încă se lucrează) şi apoi o altă maşină pînă în Hunedoara.  Singura aventură au fost cei 5 km ce i-am străbătut cu rucsacul în spinare din satul Cinciş, unde mă lăsase un bus până la locaţie, Campingul Mădălina mai exact. Dar a meritat diin plin!

Lacul Cinciş e minunat şi are o întindere destul de vastă astfel încât s-ar putea şi naviga pentru agrement bineânţeles, dar acest lucru este interzis din ce am văzut scris pe indicatoare. De ce nu ştiu să vă spun exact.

Pe malurile acestuia sunt mai multe moteluri, camping-uri şi pensiuni  aşa că, ca şi turist ai de unde alege.  In Camping-ul Mădălina spre exemplu, unde eu am stat,  sunt mai multe căbănuţe care se pot închiria la preţuri rezonabile, condiţiile fiind decente.

 

Lacul Cinciş (Hd)

Wekend-ul oricum a trecut pe nesimţite, am făcut bae, ne- am bucurat de soare şi de muzică din plin. In prima seară am stat pînă pe la 4-5 dimineaţa. In cea de-a doua seară  însă  încercând o pălincă de la gheaţă de la câţiva prieteni şi câte puţin din alte cîteva băuturi, pe la 3 deja deja m-am predat :). Negăsind-ul pe tipul care avea cheia de la cameră, am intrat pe geam şi somn de voie.

Dacă doriţi să aflaţi mai multe despre Cinciş Summer Fest puteţi citi aici.

Avem atât de multe locuri minunate în România încât e păcat ca ele să rămână nedescoperite, aşa că orice altă  zonă sau regiune ce o voi străbate şi îmi va intra la inimioară promit să vă povestesc şi vouă desprea ea. Poate vă mai dau idei, nu de altceva  :).

Pe wekend sunt plecat la Sâmbăta de Sus, la un alt festival In Transilvanya de unde voi reveni cu veşti proaspete. Să ne reauzim sănătoşi. 🙂

PS : Click pe hartă dacă sunteţi curioşi de drumul parcurs.

Sb - Cincis (Hd)

 

Categories: Pe Culmile lumii (calatorii) | Leave a comment

Pe meleaguri arădene

Satul de vacanţă de la Căsoaia, judeţul Arad era următoarea ţintă ce trebuia atinsă.  Practic urma să ajung şi eu la  a treia ediţie Birthday Bash şi  să contribui la vibe-ul general cu o selecţie de aproximatix două ore de muzică.  Iau legătura pe Fb cu o tipă, mă întreabă de bagaj, menţionez că am un rucsac, toate bune şi frumoase până aici, urma să plecăm vineri 27.06 de la ora 17:30 din Cluj. Socoteala de acasă însă după cum ştiţi nu se potriveşte cu cea din târg 🙂 De ce? …citiţi în continuare şi veţi afla.

Plec pe la 15:00 de acasă Bradu – Sibiu şi apoi direcţia Cluj. Reuşesc să prind prima ocazie pînă în Turda deşi iniţial şoferul afirmase că merge până în Cluj însă în mintea mea îmi repetam Doamne dă să ajung la timp, să nu fac oamenii să aştepte după mine. Nu trecem bine de Alba şi primesc un sms  Sorry dude, dar noi avem un Fiat Panda mic şi suntem full de bagaje şi corturi şi cu rucsacul tău mare, nu mai e loc. Spor şi sper să te descurci. X  Parcă îmi căzuse cerul în cap , aşa se întâmplă când comunicarea nu e suficientâ, aici îmi asum vina. Cine – o face ca mine, ca mine să păţească.

  Mişto îmi zic, ce am acum de făcut?…oricum la Birthday Bash trebuie să ajung că le – am promis oamenilor că voi fii acolo.
Mă apuc să sun în stânga şi în dreapta poate mai e cineva din Cluj care nu a plecat. Încerc să o sun pe  Teo, una dintre organizatoare dar semnal pauză acolo la locaţie…
Prind  mai departe din Turda un bus până în Cluj, 43b din staţie de la Observator până în Bucium, cobor podul, scriu  pe caiet Oradea şi aşteaptă Natty iar la ocazie. In drum, unul dezbrăcat la bustul gol mai că nu sărea de unul singur în faţa maşinilor doar, doar îl va lua şi pe el ceva până în Huedin. 🙂  21:30 şi nimic încă, norocul nu ţinea cu mine de această dată. No acu îi acu, că deja e târziu ce faci Natty?
Prieteni mai aveam în Cluj şi puteam apela la ei dar ridicându-mi privirea, dealul Făgetului îmi făcea cu ochiul. Deasupra şoselei era  un parc frumo şi câţiva pini falnici. Fără să mai stau  pe gânduri, urc  pînă la rădăcina unuia dintre aceştia, îmi pun cortul meu cu două beţe rupte iau  cina şi somn de voie.  Şi uite că Natty mai realiza o premieră, să doarmă cu cortul într-un parc, chiar îmi doream să fac asta la un moment dat! 😀

Dimineaţa trezirea pe la 10 şi  coboară iar  în drum la stop.  Stau o bucată de vreme şi prind după vreo jumătate de oră o maşină pînă la Huedin, jumătatea drumului de Oradea, din câte îmi spusese un şofer.  Drumul a fost lejer, un tip foarte de treabă, serios şi calculat m-a luat, pe care l-am fascinat un pic cu aventurile mele, mai ales când i-am zis că am fost cu ocazie pînă în Sofia. De fiecare dată aproape le zic şi de Timo şi atunci suprinderea e dublă! 😀

Din Huedin orăşel micuţ dar frumos aşezat, spre ieşire asezonat cu vile ale ţiganilor asemănătoare cu palatul lui Aladin pînă în apropiere de Arad, un alt domn foarte simpatic m-a luat. Povestim de viaţă, drumuri, destine etc şi Mărgineanu ne acompania de pe fundal. Aşa să tot călătoreşti. La coborâre nu mi-a luat nici bani! 🙂

Mă lasă într-o intersecţie pentru a nu mai traversa oraşul şi de acolo urma să iau ceva, mai departe înspre Arad. O ţigancă ce vindea triptere mă întreabă de sănătate şi când îi zic de unde vin şi încotro merg îmi zice :  Vai mă copile, dar părinţii tăi te lasă, ştiu că eşti aici? Nu mai pleca, mai bine du-te acolo la Hotel şi dormi, e 100 pe noapte numa o cameră, iar eu mai aveam 25 de lei în portofel  🙂 .

Căldură, oboseală dar într-un final am baftă de alt auto  care mă lasă în Chişineu Criş,  sat aflat la aproximativ 40 de km de Arad. Acolo reuşesc să iau într-un final legătura cu Teo care prinsă cu treburi îmi zice să încerc să mai iau ceva în continuare. Ineu era următoarea localitate, unde trebuia să ajung, la vreo 30 de km de locul în care mă aflam.

Deja era aproape ora 19:00 şi începeam să îmi fac griji deoarece maşini veneau din an în Paşte. Un rechin mustăcios încearcă să mă agaţe zicând  Te duc eu, că cu asta mă ocup dar…te costă 50 de lei!  Nu mulţumesc, nu am atâţia bani!” şi îmi văd de treabă mai departe. Mai apare o bătrânică, mergea şi ea în aceaşi direcţie şi politicoasă îmi zice In cel mai rău caz avem un tren la 20:00 din gară , ea mergând în aceaşi direcţie.  Mustăciosul auzind discuţia, intervine :  Vă duc cu 25 de lei fiecare, sau dacă n-are băiatul pune-ţi dvs 30 de lei şi băiatul 10 şi plecăm. Refuz din nou şi din partea bătrânicii, noi vs. rechinu 2-0! 😀

Un Aro vechi, de pe vremea lui Ceaşcă  trece într-un final, întreb de Ineu, şoferul transpirat tot din cap pînă în picioare dă din cap, îmi arunc rucsacul în spate şi duşi am fost!   Păcat însă că a avut doar 2 locuri şi am lăsat- o pe bătrânică acolo însă  rechinul sigur şi-a ros mustăţile de ciudă! 🙂  Aceşti 30 de km, cu motorul Aro-ului ce hurducăia de zor, mirosul de praf şi de motorină ce se ridica şi scurta conversaţie ce am avut-o mai ales despre călătoria mea a fost partea cea mai tare a acestui trip. Păcat că nu am avut şi aparatul să fii făcut şi o poză cu acest om, pita lui Dumnezeu cum se zice pe la noi.  Păcat şi de maşina asta frumoasă Aro, de industria ce înflorise în jurul ei şi  de care s-a ales praful. 😦

Aro

Traversez şoseaua, o iau pe lângă calea ferată, mai trec şi un pod vechi de fier şi mă simţeam  ca  într-o continuare a  aventurilor lui Indiana Jones sau ceva similar.  Tic tac, tic tac…timpul se scurgea, o să ajung la party sau înoptez pe drum ratând şi ultima seară de petrecere?

Mă sună Teo, îi zic că sunt în Ineu dar e sunată de altcineva şi trebuie să închidă. Mai iau o maşină mai departe, revine Teo,  Unde eşti?  Nu mai ştiam nici numele localităţii căci sunt o grămadă cu nume asemănătoare.  🙂  Intreb o săteancă ,  aflu că sunt în Pâncota, la care Teo Eu tocmai am trecut de Pâncota, mergi până în Arad că trebuie să vină nişte prieteni cu maşina şi  o să te ia că eu sunt în întârziere sau lasă…hai că mă întorc dupa tine! 🙂  Zis şi făcut şi iată-mă ajuns într- un final la Căsoaia.   Hardcore trip, întradevăr! 🙂

Despre cum a fost la party puteţi citi mai pe larg în cadrul recenziei ce am scris-o pentru Zona Reggae,  click aici, mai exact.  La întoarcere totul a fost mult mai simplu, ne-a adus  Teo până în Cluj unde am înoptat la vărul meu şi apoi înapoi tot cu ocazie direcţia Sibiu.   Compania a fost şi de această dată una plăcută cu un domn cu care am discutat câte -n lună şi în stele.
Aşadar întreaga călătorie a însemnat : Bradu -Sb-Turda-Cj-Huedin-Chişineu Criş-Ineu-Pâncota- Căsoaia şi retur Căsoaia-Cj-Sb – Bradu, undeva la 700 de km în total, 8 maşini schimbate la dus şi 3 la întors, curată nebunie moncher! 🙂  Mulţumesc Teo, Ioana şi tuturor oamenilor frumoşi  implicaţi în organizare, artiştilor şi nu în ultimul rând voluntarilor evenimentului. Sper să ne revedm la anul sănătoşi şi cu zâmbetul pe buze.

Bithday Bash

Credit Foto Dan Panzariu

Birthday Bash

Credit foto Dan Panzariu

Wekend-ul viitor voi fii la Cinciş (Hd) la un alt frumos eveniment şi promit să revin cu întreaga poveste .

Pace şi lumină în suflete pînă atunci! One Love!

Categories: Pe Culmile lumii (calatorii) | Tags: , , , , , , , , , | Leave a comment

Castelul Electric@Bonţida2014

Auzisem de la mai mulţi prieteni ”ce tare a fost la Electric Castle, trebuie să fii acolo ca să înţelegi pe deplin, că degeaba încerc eu să îţi explic în cuvinte…” Şi iată că harnic fiind de-a lungul anului 2014 şi făcându -mi treaba bine m-am ales cu o acreditare ce îmi permitea accesul pe timpul celor 4 zile de festival.
Bucuria însă a fost dublă când am aflat că am fost ales printre cei 10 participanţi la un workshop de dj-ala organizat de Artskull şi Burn, având-ul pe Dj Undoo ca şi profesor de scratch-uială. Odată cu această nominalizare am primit şi o altă invitaţie, având astfel ocazia ocazia de a-i îndeplini o dorinţă mult râvnită verişorului meu drag, aceea de a participa şi el la Festival.

De dimineaţă am ieşit la ocazie, nu a trebuit să stau prea mult cu foaia de CJ în faţă căci am şi prins o maşină ce ne-a lăsat în apropiere de Cluj Arena. Îmbarcarea era semnalizată de la depărtare iar biletele pentru autobuz se puteau procura repede şi la un preţ decent. dacă luai în calcul doar acest prim amănunt, reuşeai să realizezi că întradevăr organizatorii sunt profesionişti 100%.

Prima zi : Odată ajunşi în Bonţida, am coborât la Biserică şi curioşi fiind am început să cercetăm terenul. Sătenii, isteţi fiind şi cu spirit întreprinzător te îmbinau cu bere, mici, plăcinte etc la tot pasul.Cred că au făcut profit cât nu vor mai face în tot anul.
Am oprit pentru o primă gustare iar apoi ne-am aşezat frumuşel la coada de bilete. Eu am trecut la alt ghişeu de unde se ridicau brăţările de acces pentru cei cu acrediatare însă surpriza a venit în momentul în care am aflat că nu e inclus şi campingul, cum de altfel fusesem informat de la început. Am înghţit în sec şi mi-am zis că treizeci de lei nu e mare brânză, pagubă-n ciuperci pe româneşte.
Când m-am hotărât să îmi iau şi bilet de camping, altă surpriză, aflu că nu se mai vindeau brăţări de camping deoarece acesta atinsese capacitatea maximă!
Ce e de făcut îmi zic, că aveam ditamai rucsacul în spate…Merg frumuşel pe drumul de la întoarcere şi îmi arunc rucsacul efectiv într-un şanţ cu buruieni, acoperind-ul cu ierburi şi mărăcini deopotrivă, chiar nu aveam chef să îl car după mine de-a lungul festivalului.
Impunătorul Castel Bannfy îşi deschidea larg porţile, pentru maiestuoasa petrecere ce emana poftă de viaţă prin toţi porii. Braţara la intrare, percheziţionarea de rigoare şi gata, deveneai oficial pentru patru zile, locuitor al domeniului Electric cu acte în regulă. O bilă albă organizatorilor şi pentru acest aspect, volunatarii şi cei de la intrare erau foarte atenţi si politicoşi deopotrivă cu petrecăreţii.
De-a lungul Festivalului puteai auzi de la franceză, engleză până la maghiară şi alte limbi, promovarea de care s-a bucurat Electric Castle se vede că a fost făcută ca la carte.
Castelul beneficia deja de un nou acoperiş, proaspăt renovat, organizatorii donând o parte din câştigul festivalui spre reabilitarea acestui frumos şi impunător monument.
La scena mare se făceau probe aşa că m-am dus glonţ la scena de reggae unde Irie Warriors prestau de zor iar dub-ul curgea melodios din difuzoare.
Akua Naru a fost primul concert la care am luat parte, îmi doream nespus să o aud live pe această artistă. Şi ea ne-a demonstrat că şi femeile ştiu să facă hip hop bun şi de calitate. Odată cu piesa, Poetry, noi publicul i-am declarat dragoste veşnică.
Au urmat Dub Pistols, cu un concert exploziv, piese cu influenţe reggae, jungle, d’n’b, mai vechi sau mai noi au ţinut publicul în priză pînă spre finalul concertului.

Vuiet mare în jur şi o nerăbdare molipsitoare deoarece pe scenă se pregăteau să urce cei care ştiu să ne facă Pielea de Găină, adică Subcarpaţi. In acel moment îmi ziceam doar în cap,” Doamne să nu vină Delia acum…să mai întârzie un pic” însă telefonul sună şi du-te Natty şi iesei fete în cale. Ea venea practic şi cu cortul şi de asemenea trebuia să îmi recuperez rucsacul din boscheţi. După o altă scurtă rătăcire, căci doar mă cheamă Natty Ned, ajungem în camping, punem cortul cu grijă şi dunga din nou la muzică. Căutarea cortului într-o mare de Quechua de toate culorile era o altă provocare căreia trebuia să îi faci faţă de vroiai să dormi şi tu liniştit. DSCF0053
Revenind la scena mare mai prindem o piesă Subcarpaţi şi aşteptăm nerăbdători ca aceasta să fie luată cu asalt de Ninja şi Yolandi, adică Die Antwoord. ‘‘Aştia-s nebuni, nu sunt duşi la biserică” aud că comentează o tipă moldoveancă, de lângă mine.
Pe Dory îl pierdem prin mulţime dar cu ajutorul mai multor, prieteni cunoscuţi atunci pe loc, îl strigăm în cor şi reuşim să îl regăsim. Un alt tip o strigă cu patimă pe Yolandi de zor, însă întrucât aceasta întârzie să apară, numai îl aud ”Fuck you Yolandi! şi dus a fost! 🙂
Ninja apare într-ul final, dă drumul rap-ului şi Yolandi apare şi ea la scurtă vreme. Aceştia în treninguri portocalii, cu un demon pe spate dau startul nebununiei. Ulterior li se alătură 2 dansatoare costumate în fantome. Ulterior am aflat că Yolandi a adus pe scenă şi un penis uriaş, gonflabil. Tot acest show, năstruşnic, ieşit din comun dar şi scandalos deopotrivă dacă eşti mai conservator, se doreşte a fii şi un semnal de alarmă, pe care cei 2 fraţi vor să îl tragă, referitor la nivelul de trai şi problemele cu care se frământă confraţii lor din Africa de Sud. Nu am putut asista decât la trei piese semnate Die Antwoord deoarece la scena The Wall (scena reggae) urmau să urce King Shiloh.
Aceştia mi-au uns sufletul cu piese dub dar şi piese roots reggae, liniştite şi aşezate. La un moment dat un tip vine şi mă întreabă : ”Cine-s băieţii de pe scenă ?”…când ei sunt defapt, cu devărat seniori 🙂
Am mai zăbovit un pic la această scenă unde cred că mi-am petrecut mai bine de trei sferturi din timpul festivalului. E greu când te prinde microbul reggae, că nu mai scapi de el.
Am mai dat o tură pe la The Stables, unde avea loc un silent party cu 3 dj ce mixau consecutiv, ascultătorului revenind-ui plăcerea de a alege canalul şi genul preferat.
Oboseala acumulată de pe drum şi-a scus cuvântul astfel că, ne-am îndreptat spre ale noastre culcuşuri.

Ziua a doua. Căldura din cort ne-a dat trezirea şi pe jumătate adormiţi fuga la duş la înviorare. Chiar dacă n-am făcut armata, am putut realiza ce înseamnă aceasta, prin duşul de 5 minute cu apă rece ca gheaţa. Cafeaua de dimineaţă ne-o beam la un magazin din apropierea festivalului, iar în timpul zilei aveai de ales între diferite workshop-uri, tolăneală în hamace sau dat huţa pe leagăne.
Ploaia a încercat să ne pună beţe în roate însă am primit pelerine şi preţ de o oră am dansat necontenit şi la Dance Garden.
Tot acolo îl zăresc spre Dex, dau fuga spre el şi dau peste două beri ale unui tip, care şi le lăsase jos pe iarbă. ‘‘Două ore am dansat lângă ele, s-a răţoit la mine şi nu mi le-a vărsat nimeni până când ai venit tu…” I-am cumpărat într-un final alta şi am căzut la pace.
De la ora 16:00 ne-am prezentat la The Mill, unde Undoo, ca un profesor veritabil ne-a explicat ce avem de făcut şi ne-a lăsat să şi mixăm câte două piese de fiecare. A fost prima oară când am avut şi eu ocazia să mă joc un pic la platane. Apoi a urmat o sesiune cu publicul iar spre final a fost o plăcere să mă văd din nou cu Krem căruia ulterior i s-au alăturat Doc şi Pietonu, totul culminând cu un freestlyle de zile mari.
La Main Stage am prins puţin din prestaţia celo de la The Freestylerz urmând ca apoi să luăm o mică pauză deaorece pe scenă urmau să urce nimeni alţii decât Thievery Corporation.
Pe Wikipedia stilul lor este prezentat în următorul mod : ”Thievery Corporation este un duo format din Rob Garza și Eric Hilton, doi producători americani de excepţie ce compun o muzică electronică diversă, cu caracter organic, cu multiple influenţe stilistice retrospective pe care le îmbină într-o manieră eclectică şi elegantă. Inspiraţia lor se bazează pe elemente retrospective din bossa-nova, jazz, dub, reggae, funk, muzică orientală, afro-beat, shibuya-kei, soul, psychedelic, pe care le distilează în concepte moderne precum downtempo, trip-hop, acid-jazz, reggae. O bună parte din piesele lor au un tempo mediu, dansabil, fiind marcate în acelaşi timp de tonalităţi relaxante, de o eleganţă sofisticată.”

Şi cu mâna pe inimă recunosc că a fost unul dintre cele mai încărcate de emoţie concerte la care am putut să iau parte până în momentul de faţă. Ambianţa creată de aceşti magicieni ai sunetului a fost incredibilă, dacă închideai ochii deja simţeai aproape că levitezi. Dacă vrei relaxare atunci ascultă Thievery Corporation!
Pe scena Electric Castle însă pe lângă acel sitar care suna întradevăr divin, s-au perindat cel puţin 6 sau 7 vocalişti/e, fiecare cu o prestanţă şi un caracter aparte. Cu fiecare acord simţeam că îmi picură în suflet lapte şi miere deopotrivă iar pe buze mi-a rămas blocat un zâmbet, preţ de mai bine de o oră şi jumătate.
Puternicele accente din muzica reggae şi cei doi artişti cu dred-uri şi palarii cochete, create în stil oriental m-au cucerit pe deplin.Numele lor însă a rămas până în momentul de faţă un mister, poate mă ajută cineva cu acest aspect.
De două ori au fost rechemaţi pe scenă de cele aproape 30 de mii de suflete şi de fiecare dată s-au întors parcă cu şi mai multă pasiune.La final întreaga scenă era plină ochi aproape de oameni întrucât cei din public au fost ajutaţi să urce şi să danseze şi ei pe scenă. Dacă m-am întrebat vreodată cum sună muzica din rai, acum îmi e clar, Thievery Corporation de acolo vin, pe mine m-au câştigat pe deplin!
După Thievery numai bine au intrat la The Wall cei care au în spate 30 de ani de muzică şi anume : Channel One Soundsystem.
Şi de ce vibe am putut să avem parte…Prin muzica lor şi mesajele paşnice de pace şi iubire, aceştia au ţinut o foarte strânsă legătură cu publicul. Chiar am rămas plăcut surprins de marea de oameni ce au venit să îi asculte. M-a amuzat de asemenea momentul în care, Jah T după ce a făcut câteva reglaje şi-a îndreptat atenţia spre cel care se ocupa cu sunetul şi i-a spus ”This is how a real sound shoud soud”, punând-ul puţin la punct pe respectivul individ.
Ras Kayleb în timpul show-ului a atras atenţia publicului spunându-le : ‘‘We are at Electric Festival but electricity is artificial, the real energy is inside each and every one of you”. Poate la anul vor venii cu un Sound System adevarat, atunci să vezi vibraţii pozitive.
M-am întors la cort doar în ideea de a-mi lua o bluză însă am căzut lat şi somn de voie. Pentru mine clar a fost cea mai reuşită seară a festivalului.
DSCF0040

A treia zi Deja era sâmbătă şi noi pierdusem noţiunea timpului. Practic ne doream să intrăm într-o buclă atemporală şi să rămânem acolo forever. Puţină panică mi-am luat când am realizat că era deabia începutul celei de a treia zi şi ultimele mele token-uri se duseseseră cu o noapte în urmă pe o porţie de cartofi şi 2 mici. Oricum mai aveam prieteni, nu îmi făceam griji iar scumpul meu văr fiind mai econom decât mine, mă bazam pe el să mai salveze din bani. Preţurile însă trebuie să recunosc că au fost decente, pentru orice buzunar.
In acestă zi majoritatea sau delectat cu urmărirea bikeri-lor ce se încălzeau prin sărituri, pentru concursul ce urma să aibă loc spre seară sau dansând pe ringul de dans din cadrul vagaonului amenajat de către Booha Bar.
Tot în acea zi am primit şi cel mai simpatic compliment din partea Deliei : ‘‘Tu eşti clovn la cap! 🙂
După masă m-am prezentat din nou la şcoala de dj-ală, am făcut primele scratch-uri din viaţa mea şi l-am mai ascultat încă o dată pe neobositul Krem, căruia i-au sărit în ajutor Pietonu, Afo dar şi Bălan, pentru o altă sesiune de rime pe loc. Câştigătorul concursului şi a cursului de dj-ala marca Artskul ce se va ţine din toamnă din nou în Bucureşti a fost desemnat în persoana lui Slim Rocka, un foarte talentat dj din Cluj.DSCF0090
Seara am prins puţin din Bonobo care suna bine însă m-am retras la scena de reggae unde bunul meu prieten King Julien împrăştia de zor vibraţii pozitive.
Au urmat unul dintre selectorii de la Mungos Hi Fi însoţit de maşinăria de vibe denumită Solo Banton. El s-a distrat de minune alături de public şi a întreţinut atmosfera mai bine de o oră şi jumătate. Puţini artişti se pot lăuda cu o dicţie şi un joc de cuvinte, aşa cum îl are Solo Banton. Piese noi şi vechi, majoritatea digital ne-au făcut să zburdăm până spre dimineaţă iar la final să ne pară rău că s-a terminat totul parcă prea repede.
Au urmat Blazing Vibes oferindu-ne o porţie sănătoasă de dancehall îmbinat cu hip hop, urmaţi fiind de Sara Alexander la butoane. A fost singura dimineaţă în care am reuşit să prind răsăritul în picioare, mândru fiind nevoie mare de aşa performanţă. Pe la vreo 06 am dat şi eu într-un final bir cu fugiţii.

A patra zi. Ultima zi din festival a fost practic şi cea mai grea, eram aproape un zombi ce încerca cu greu să îşi mai păstreze din rezervele de energie întrucât mai avea încă o noapte de rezistat, pe baricade.
Poveşti, glume cu ceilalţi prieteni ce i-am cunoscut din Sibiu şi leneveală toată ziua, ne-am mai amânat din amorţeală.
Au urmat Şuie Paparude, ce au deturnat din nou festivalul, aratând încă o dată cât sunt de iubiţi pe bună dreptate de către public. M-am bucurat mai ales să îl văd din nou pe Miki, live la butoane. Dobrică era cel cu ”mâinile în aer” iar Bean cel care hrănea publicul neâncetat cu energie vie bazată pe sunet calibrat, proaspăt scos din aparat.
Krak & Smack şi-au făcut şi ei treaba iar surpriza a venit în momentul în care organizatorii s-au decis să facă o rocadă, l-au schimbat în program pe Dub Fx adus în locul lui Rusko cu Gramatik.
DSCF0072
Ca să mă trezesc întradevăr am avut nevoie de un show ca al lui Dub Fx. Acesta a cântat multe piese în premieră de pe cel mai recent album al său însă finalul său a fost unul apoteotic, cu câteva piese d’n’b ce m-au scurtcircuitat şi m-au făcut să dansez ca un bezmetic, până la final.
De la Gramatik am prins din păcate doar începutul deoarece a trebuit să revin la reggae deoarece prietenul meu Gregory G Ras de la Riddim Colony îşi făcea probele de sunet.
Showul său a fost o bombă cu energie, publicul dansând pe ritmurile acestuia până la epuizare.Surpriza a venit şi aici când Dub Fx aflat în public a fost chemat pe scenă pentru a cânta împreună o piesă.

Rupţi fiind de oboseală am păşit din nou în lumea visului. 🙂

Oboşiţi dar fericiţi am părăsit Castelul Electric pe la amiază. Doi ţigani te îmbinau cu căruţele lor să te ducă pînă la gară cel puţin. Unul dintre ei ce e drept îţi oferea şi confort deoarece în căruţă avea două fotolii destul de comode.

Felicitări organizatorilor, celor de la Boiler şi Booha College care au dat dovadă că dacă se lucrează cu profesionalism, multe lucruri minunate se pot face şi la noi în ţară.

Urcatul Feleacului cu rucsacele în spate a stors din noi şi ultima picătură de energie. Am mai prins o maşină pînă în Mediaş însă pe drum ghinion, un accident ne-a ţinut blocaţi în trafic mai bine de o oră. Din Mediaş ne-a aşteptat fratele meu cu tiru şi spre miezul nopţii am ajuns într-un final şi acasă.
La anul negreşit voi fii din nou acolo, trăind din plin visul denumit Electric Castle, dacă nu în calitate de selekta, cum îmi doresc, cel puţin ca şi petrecăreţ!

Categories: Evenimente - festivaluri, Muzica si muzichia | Tags: , , , , , , , , , , , , | 1 Comment

Regăsire sau renunțare?

Regăsire sau renunțare? Două cuvinte ce încep cu aceași silabă ”re”, dar care cântăresc aceași greutate. Mă întreb de ce am revenit. Nu știu nici eu exact dar știu că scrisul mă calmează, mă îmbată, mă face să uit de tot ce e în jur și poate cel mai important în scris mă regăsesc pe mine, mă redescopăr.
Scrisul e timp petrecut cu mine, e deconectare, e joacă, e plăcere. Sunt gânduri, trăiri, imortalizate aici în spațiul acesta virtual.
Sunt o persoană deschisă, nu am nimic de ascuns, sunt om cu bune și cu rele și îmi place să împart. Dacă voi reuși să schițez măcar un zâmbet, să pun un semn de întrebare, să hrănesc o speranță atunci voi ști că nu e nimic făcut în zadar.
Și în final dacă tot o fac, măcar să fie cu pasiune!
Indirect trebuie să îi mulțumesc unei prietene dragi. Prima dată, fiindcă îmi plăceau postările ei de pe Facebook i-am sugerat ideea unui blog și iată că am ajuns și eu să revin.
E oare regăsire sau un hei rup dinaintea unei sigure renunțări? Timpul este cel care în final va decide.
Dar pînă atunci, iubiți, bucurați-vă, trăiți, o viață avem și o gaură în fund! 🙂

Categories: Introspectii | Leave a comment

La Vama Veche…in ureche :-)

După încă o perioadă de absență am decis să scriu cîteva cuvinte despre prima mea experiență în Vamă 🙂

Deoarece doresc ca acesta să fie un articol atipic, facem în felul următor :

 Lucruri care mi-au plăcut : 

– Oamenii ce i-am întalnit pe drum și care au binevoit să mă ia cu mașina, deoarece, da, pînă în Vamă am făcut autostopul ;

– Prietenii din Sibiu, cu care nu mă așteptam să mă văd pe acolo, acest lucru chiar a fost o surpriză binevenită;

– Locul în care am fost, prin bunăvoința Deliei, campat. Acesta era de fapt o livadă foarte primitoare  

Do the Reggae - Vama

– Nisipul fin de pe plajă și  apa mării foarte limpede și curată ;

– Oamenii foarte deschiși cu care am legat prietenii destul de ușor. ”Pățăști” , o vorbă a oamenilor din Moldova, nu o voi uita prea curînd ;

– Focurile de pe plajă  și muzica  de la Vicii și de la Goblin printre care și destul de multă muzică reggae ;

– Hamsiile prăjite și berea rece ;

– Faptul că printre toate acele cluburi de pe plajă s-a aflat și o scenă unde se cînta muzică folk, la chitară ;

– Opera noastră Do the Reggae, de pe plajă ;

– Spiritul acela de întrajutorare reciprocă, mai ales cînd e vorba de mîncare și băutură și menestrelii care se plimbau cu chitara sub braț și din cînd în cînd mai și interpretau cîte o piesă. Practic acesta reprezintă pentru mine spiritul de Vamaiot adevărat ;

– Glumele lui Prală  ;

– Gașca ce ne-am format-o pe tren și atmosfera creată.  Ne-am strîns 10 persoane care la întoarcere am mers pe blat, cu nașu 🙂

– Personalul CFR și polițiștii de la control, care au închis și ei cîte un ochi și ne-au înțeles, pentru că și ei probabil, la timpul lor au trecut prin asta.

Lucruri ce mi-au displăcut :

-Drumul lung (aproape 500 de km) am crezut că nu mai ajung odată ;

– Apa rece de la dușuri ;

– Cochiliile și resturile de scoici moarte, care îți îngreunau plimbarea pe plajă, mai ales dacă erai desculț ;

– Apa mării destul de rece, nu am îndrăznit să ma bag la bae ;

– Teribilismul unora care își dorea cu tot dinadinsul să iasă cu ceva în evidență. Cei mai penali fiind cei care erau în stare să intre cu mașinile și pe plajă ;

– Aleea pe care te plimbai, prin fața cluburilor era inestetică total și cluburile puse unele lîngă altele și a căror muzică urla foarte tare, din dorința de a strînge cîți mai mulți clienți ;

– Faptul că deși mi-am propus nu am reușit să prind răsăritul pe plajă ;

– Faptul că, împreună cu Axel, am scos o meduză la mal, pentru a o analiza mai îndeaproape însă pînă să o ducem înapoi în apă și-a dat obștescul sfîrșit ;

– Dorința nebună a tuturor comercianților de a face un ban în plus ;

– Nașu care ne-a dat jos din primul tren, un frustrat și jumătate.

Una peste alta, au fost mult mai multe lucruri bune decît rele iar întregul trip a fost unul de senzație! 
DSCF7146

Categories: Pe Culmile lumii (calatorii) | Tags: , , , , , | Leave a comment

Vanilie și scorțișoară, cocos și abanos

Au trecut câteva zile bune de cand nu ți-am mai tulburat existența cu nici o fărâmă de imaginație sau realitate împrăștiată aici pe acesta coală virtuală, enervant de albă și goală…

În viața fiecăruia dintre noi, vine un moment când apare cineva și ne dă complet existența peste cap. Devenim doar un fulg care este luat cu totul pe sus! Vine ca un vârtej și in ordinea noastră interioară crează haos, nimic nu mai e bun, nimic nu ne mai iese, nimic nu mai vrem fară ea/el  în preajmă.

     Lucrurile mici din viața noastră ce aveau deseori aromă de vanilie și scorțișoară,  acum au devenit întocmai ca o nucă amară.
Dacă zâmbetul ei/lui nu ne apare în cale,  preț de câteva minute măcar, totul e doar ceață și în zadar …
     Cocos și abanos,  esența sau miros …toate sunt fară rost.
      Și toate astea pornesc de undeva, cineva întoarce o cheiță și inima începe să ne bată mai tare, s

 ângele aleargă parcă prin vene, lumea capată altă culoare iar tu nu îți mai găsești propria stare….

   E un moment magic, o secundă, o scânteie…ceva care eliberează acei fluturi în stomac, sau poate o idee…

   Dar de unde pleacă toate aceste minuni, ce anume le provoacă? Care este rețeta, planul de reușită? E sau nu totul o joacă?
   Oare se pot ele controla? Să devenim imuni față de cineva   și să alegem noi cine poate  să ne frângă inima.
    Și totuși cine cunoaște o asemenea rețetă? Aș da aproape orice pentru ea, nu de altceva dar…tare aș mai vrea să pun câteva inimi pe jar…sau cel puțin una singură! Macar ! 😀
 
Categories: Introspectii | Tags: , , , | Leave a comment

‎ Un shot de Absint cu lamaie si pelin…ca sa simtim viata din plin!

”Live the life u love and love the life u live! ”  (Bob Marley) – cateva cuvinte ce surprind intocmai ”esenta” trairii noastre. Suntem liberi in alegerile noastre…desi societatea si sistemul vor sa ne puna ochelari de cal. Dar oricat ar incerca sufletul nu ni-l pot pune in lanturi…

       Maturizare, cunostinte vaste ce e cu dorinta asta ”de a stii”, a cunoaste, a intelege…sa te indrepti inspre ce? Asa cum remarca o prietena ” cu cat stii si cunosti mai multe” cu atat iti e mai greu sa fii fericit. Cand erai mic stiai putine si erai fericit…de ce sa-mi bat acum capul cu tainele universului?
    Inima vs. ratiune, vesnicul razboi! Nu mi-a placut matematica e drept, nici stiintele exacte. Orice e logic pentru unii sau usor de facut ”daca iti  pui un pic creierul la contributie”, pentru mine devine deseori o utopie…De asta cred ca e lesne de inteles cine are mereu castig de cauza in ceea ce ma priveste… Si de acolo ”ma mai frig” inca o data, mai tocesc niste nervi, mai dau pe gat un shot de lamaie si pelin, asta asa ca sa simtim viata din plin!
       Si dupa toata larma asta  sper ca macar de data asta mi-am invatat lectia, … Ma mint frumos si spre propria surprindere uneori chiar functioneaza!  (Asa arata pelinul, exact ca si cel din poza, iar despre gustul sau intrbati-o pe bunica mai bine)
Pentru o piesa pe masura celor expuse mai sus, da-ti un click aici.
pelin
Categories: Introspectii | Tags: , , , , | Leave a comment

Cu capul in nori …

Deunazi i-am scris unei prietene urmatoarele randuri : ”     Off…la naiba ce ti-e si cu viata asta, cand ar trebui sa fii bucuros, ca ”DA FRATE”, ai ocazia sa faci ce iti place…de obicei pregatirile pentru momentul respectiv sunt cele mai enervante, cel putin in cazul meu  pe ultima suta de metrii imi dau seama ca ”nu gasesc aia”,  “nu am apucat sa fac cealalta treaba, trebuia sa mai slefuiesc  un pic celalalt lucru, etc.    Pe langa toate acestea se mai poate adauga lejer : ”aoleeeeeeu uite cat e ceasu”, ”iar o sa prind autobuzul/trenul pe ultima suta de metrii” asta daca nu il voi pierde intretimp etc.

In momentele fericite, odata prins acel mijloc de transport, dupa ce areti biletu, iti zici in gand : ”Bag picioru, ce-o fii o fii”…si atunci minune, stresul aduanat se risipeste precum ceata la vederea soarelui si nu iti mai ramane decat  sa  astepti..

      Probabil insa asta e farmecul, trebuie putini nervi la inceput ca apoi sa se linisteasca apele , sa intre pe fagasul lor  normal, iar in final sa  iti dai singur, tie insuti un ”satisfacator” spre  ”foarte bine! ”
  Mereu insa e loc de mai rau, si asta ziua de joi mi-a demonstrat-o inca p data.  Microbuzul il aveam la 6:30. Eu ma trezesc frumos pe la 4:50 si pana mananc si imi fac tabieturile se face 5:45 cand plec din casa. Mentionez ca eu stau la 22 de km de Sibiu, asa ca deseori recurg la ”ia-ma nene”.   Prind in final ocazie dar care ma lasa la iesirea din Sb. Ceasul era 6:15. Iau un taxi, ajung in autogara, ma uit dupa masina, acolo nu stiam daca e microbuz sau  autocar. Pana ma uit la toate peroanele, un microbuz trece pe langa mine.   ”Aventin Trans”, avea inscriptionat pe el. Atunci pe loc  mi-a cazut  fisa :  ”asta era” .
   Ca sa asigur  asigur, il intreb omul de serviciu de la ghiseul  : ”Spre Galati a plecat? ”
El : ”Mai inainte  m-a salutat din mers!”
Eu : ”Pai si nu putem face cumva, da-ti un telefon…”
El : ”Stai sa vad! ” …  In  2 minute eram in taxi spre iesirea de la Sb, iar in parcare la Mc Donalds ma astepta masina.
  Imi iau bilet, ma asez comod, imi fac o cruce si imi zic ” Uite ca e cineva acolo Sus care are grija de mine! ” si dus am fost!
Aproape de Braila, il sun pe  Ilie : ” Man sunt aproape de Galati, nu mai e mult, pe la cat ne vedem? ”
El ”Pai cand esti aproape intreaba-l pe sofer unde te lasa! Dar ce zi e azi? ”
Eu : ”E vineri bro, ca de asta am venit, la cat ii dam drumul la party?”
El : ” Vineri? Cum naiba ca aveam impresia ca e joi, ce naiba m-am imbatat eu cu apa rece! Stai un pic asa sa vad!”
In scurt timp primesc sms : ” Azi chiar e joi :)) nu vineri. Dar stai chill ca gasim o metoda, cazarea ta e pe maine :)”
  Raman mirat : ”Cum puii mei sa fie azi joi? ” O intreb pe o tanti : ”E joi astazi! ” imi raspunde.  Refuz sa o cred si pe ea, intru in calendarul de pe telefon:  intradevar era ”JOI”!   🙂
   Acum facem si noi haz de necaz…asta ne-a mai ramas.
P.S : ”Azi e duminica, deci inseamna ca mi-a mers totul ok ! Am dat si acolo peste oameni minunati, se stiu ei foarte bine.
Conluzie  : ”Cine-o face ca mine, ca mine sa pateasca”!
Categories: Introspectii | Tags: | Leave a comment

O toamna reggae – incheiere :)

In Bucuresti am mai petrecut o seara grozava in compania lui Johnny King. Am avut ocazia sa ajung si in studioul lui Mike Diamonds si sa vad live, cum ”se face muzica”. Mike chiar este un om ”jos palaria”.  Apoi cu Psycho, la o pizza si la o poveste ne-a prins dimineata. Nu e problema, nu a fost nici prima sicu siguranta nu va fii nici ultima! Salutari si pentru Bogdan Sfichi, Raluca & Victoras (motanul lor).

A urmat Constanta, un trip neinspirat, se vede ca la mare trebuie sa mergi vara nu iarna. Din cauza ca s-au strans doar 15 oameni in HeavensHell, concertul nu a mai avut loc, dar in schimb am avut parte de Grasu Turbofin toata noaptea si piese din aceasi categorie 😛 . Macar patronu a fost om de cuvant si ne-a platit cazarea si drumul. Eu personal m-am ales cu un concert Veritasaga (vineri noaptea), o noapte de hoinarit prin cluburi, o plimbare pe plaja, o vizita la Acvariu si un tur al orasului. Salutari Bianca Buhuhuuu si celelalte ”fete rele”

388270_538186686192694_3338758_n  In Hunedoara, ceea ce trebuia sa fie un concert reggae promitator s-a dovedit a fii o noapte de clubbing. ”Pustii” care ne-au chemat, cu asta ne-au terorizat toata noaptea 🙂 Reggae am pus prea putin, Vlad a fost nevoit sa renunte la o parte din piese pentru ca vezi Doamne ”pleca lumea din club”…concluzie : noi am fost doar niste cobai! 🙂 Din 60 de ”clubberi” nu stiu daca au fost 5 persoane care sa fii venit pentru reggae.
Un alt aspect simpatic a fost prezenta la intrare a 5 agenti de paza, dotati cu tot ce trebuie, practic a fost cel mai bine pazit concert One Lion, paza adusa de fapt impotriva unora care cu scurt timp in urma facusera din acel pub un camp de lupta.

In multe dintre aceste concerte si nopti de pomina ne-au fost alaturi Ili (Nutza), Amy Fingerprints si in ultimul trip Ovidiu Zibava (gasca merge mai departe!!!)
Statul la autostop si dupa autobuze, asteptarile prin gari, intarzierile de trenuri pe care atunci pe loc le simteam destul de neplacut, shaormele mancate spre dimineata, plimbarile prin oras, durerile de cap de a doua zi :), toate au adus un farmec aparte fiecarei calatorii.
Cel putin ne-am multumit ca am reusit sa aducem  multe zambete pe fetele petrecaretilor. Sustinerea lor cand ii 736383_538191066192256_966312452_oauzeam fredonand :  ”Go, go, go…higher Meditation…” sau alte refrene, sentimentul  ca prin muzica am transmis acel mesaj si am adus acea stare pozitiva, de ”good vibes tipica muzicii reggae, ne dau puterea de a merge mai departe! Fara sustinerea voastra, a publicului, nu am fi ajuns nici pana aici.  . Jah bless u all!

735013_538186572859372_634355608_n

Categories: Evenimente - festivaluri | Tags: , | Leave a comment

Blog at WordPress.com.

Mihu's blog

A site about life - society and lifestyle choices.

Republika Verde

Just another WordPress.com weblog

Zona Reggae

Zona Reggae

Dirty Beats

Just another WordPress.com weblog

Nimicuri sfâşiate prin cuvinte

Jocul cu arma cea mai periculoasă, cuvântul

Mihu's blog

A site about life - society and lifestyle choices.

Republika Verde

Just another WordPress.com weblog

Zona Reggae

Zona Reggae

Dirty Beats

Just another WordPress.com weblog

Nimicuri sfâşiate prin cuvinte

Jocul cu arma cea mai periculoasă, cuvântul