Vanilie și scorțișoară, cocos și abanos

Au trecut câteva zile bune de cand nu ți-am mai tulburat existența cu nici o fărâmă de imaginație sau realitate împrăștiată aici pe acesta coală virtuală, enervant de albă și goală…

În viața fiecăruia dintre noi, vine un moment când apare cineva și ne dă complet existența peste cap. Devenim doar un fulg care este luat cu totul pe sus! Vine ca un vârtej și in ordinea noastră interioară crează haos, nimic nu mai e bun, nimic nu ne mai iese, nimic nu mai vrem fară ea/el  în preajmă.

     Lucrurile mici din viața noastră ce aveau deseori aromă de vanilie și scorțișoară,  acum au devenit întocmai ca o nucă amară.

Dacă zâmbetul ei/lui nu ne apare în cale,  preț de câteva minute măcar, totul e doar ceață și în zadar …

     Cocos și abanos,  esența sau miros …toate sunt fară rost.

      Și toate astea pornesc de undeva, cineva întoarce o cheiță și inima începe să ne bată mai tare, s

 ângele aleargă parcă prin vene, lumea capată altă culoare iar tu nu îți mai găsești propria stare….

   E un moment magic, o secundă, o scânteie…ceva care eliberează acei fluturi în stomac, sau poate o idee…

   Dar de unde pleacă toate aceste minuni, ce anume le provoacă? Care este rețeta, planul de reușită? E sau nu totul o joacă?

   Oare se pot ele controla? Să devenim imuni față de cineva   și să alegem noi cine poate  să ne frângă inima.

    Și totuși cine cunoaște o asemenea rețetă? Aș da aproape orice pentru ea, nu de altceva dar…tare aș mai vrea să pun câteva inimi pe jar…sau cel puțin una singură! Macar ! 😀